

Despre"MARTISOR"
Martisorul, un obicei pagan de pe vremea dacilor si romanilor
Descoperirile arheologice arata ca se celebra prima zi a primaverii inca de acum 8000 de ani.. Si pe vremea dacilor simbolurile primaverii erau confectionate in timpul iernii si se purtau doar dupa 1 Martie.
Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe o ata.
Alte surse arata ca martisoarele constau in monede care erau atarnate de fire subtiri de lana, negru cu alb. Tipul de moneda: aur, argint sau bronz indica statutul social. Ele erau purtate pentru a avea noroc si pentru a avea o vreme buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile din cauza soarelui.
Acestea erau purtate pana cand copacii incepeau sa infloreasca si apoi erau atarnate de crengile lor.
Pe vremea romanilor Martisorul era legat de sarbatoarea inceputului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie.
Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se darui un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La inceput, de firul impletit era legata o floricica.
Simbolul impletirii rosu-alb se intalneste si in traditiile orientale, rosul simbolizand principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva.
Martisorul este, insa, un simbol specific romanilor, devenit tot mai bogat in semnificatii, odata cu trecerea timpului, in ciuda faptului ca etnografii de la inceputul secolului nu ii prea dadeau sanse de supravietuire.








